Căutare

Căutați un filtru, o aplicație, un accesoriu?

E-CATALOG

CATALOG.HIFI-FILTER.COM

Căutare pe HIFI-FILTER.COM :

Alegeți limba dvs.
Cum să alegeți mediul filtrant potrivit? Materiale, structură și performanță
Cum să alegeți mediul filtrant potrivit? Materiale, structură și performanță
Sfaturi și consiliere

Cum să alegeți mediul filtrant potrivit? Materiale, structură și performanță

Filtrarea este o parte omniprezentă a vieții noastre de zi cu zi. Este utilizată în protecția motoarelor, procesele industriale, purificarea aerului, tratarea apei, producția alimentară etc. Rolul său principal este de a reține contaminanții indezirabili pentru a proteja echipamentele, a garanta calitatea produselor finite și a asigura siguranța personală.
Natura acestor contaminanți variază foarte mult în funcție de aplicație: în hidraulică, întâlnim adesea apă, particule metalice sau reziduuri legate de degradarea fluidelor și de uzura pieselor în mișcare din circuit; în aerul comprimat, este mai probabil să fie ceață de ulei, praf și umiditate; în tratarea apei, sunt materii în suspensie sau substanțe chimice. Acestea sunt doar câteva exemple: fiecare proces poate genera sau poate fi expus la contaminanți specifici.
Aceste diferențe înseamnă că trebuie ales un mediu filtrant adecvat fluidului care urmează să fie tratat, tipului de contaminanți prezenți și condițiilor de utilizare.

Filtrarea și mediile filtrante: definiții și principii

Filtrarea este un proces utilizat pentru a separa două sau mai multe elemente dintr-un amestec eterogen. 
Există mai multe metode de filtrare: mecanice (trecerea printr-un material poros), fizice (centrifugare, decantare) sau chimice (adsorbție, schimb de ioni). Fiecare metodă răspunde unor nevoi specifice în funcție de natura fluidului, de caracteristicile contaminanților și de cerințele procesului.
Dintre aceste abordări, filtrarea mecanică joacă un rol central în multe sectoare. Aceasta presupune trecerea fluidului printr-un mediu filtrant a cărui structură este concepută pentru a reține contaminanții în funcție de dimensiunea sau de proprietățile lor fizice. În funcție de designul mediului, impuritățile pot fi reținute:
  • 1. Suprafața: Particulele sunt reținute pe suprafața mediului, care acționează ca o sită cu pori calibrați. Cu cât suprafața este mai mare, cu atât capacitatea inițială de retenție este mai mare. Acest proces este potrivit pentru fluidele cu o încărcătură redusă sau care conțin particule de dimensiuni uniforme.
  • 2. În adâncime: fluidul trece printr-un mediu tridimensional, în care particulele sunt prinse progresiv la diferite niveluri în grosimea materialului, în funcție de dimensiunea lor. Această metodă este deosebit de eficientă pentru fluidele foarte încărcate sau fluidele care conțin contaminanți de diferite dimensiuni. În unele cazuri, materialul este proiectat cu porozitate progresivă, adică pori mai mari la suprafață pentru a reține particulele mai mari, apoi pori mai fini spre interior pentru a reține particulele mai mici. Acest aranjament de tip "filtru progresiv" distribuie încărcătura de contaminanți pe toată grosimea mediului, îmbunătățind capacitatea de retenție și întârziind înfundarea.
Image non trouvée
Indiferent dacă este vorba despre filtrare de suprafață sau de adâncime, performanța unui mediu filtrant depinde în primul rând de caracteristicile acestuia, care determină compatibilitatea sa cu aplicația prevăzută. Pentru a alege cea mai potrivită soluție, este esențial să se examineze aceste caracteristici.

Criterii de alegere a mediilor

Mai mulți parametri au o influență directă asupra performanței și duratei de viață a mediului filtrant.
  • Materialul și proprietățile sale fizice și chimice.
  • Structura, care determină modul în care particulele sunt reținute.
  • Tratamentele de suprafață, care modifică interacțiunea mediului cu anumite elemente.
  • Compatibilitatea chimică, termică și mecanică, esențială pentru a rezista solicitărilor procesului.
  • Pragul de filtrare, corespunzător dimensiunii minime a contaminantului pe care un mediu filtrant îl poate reține, exprimat în general în micrometri (µm).
  • Cantitatea de contaminanți care trebuie reținută.
  • Standardele și cerințele internaționale, care impun uneori utilizarea de medii certificate, în funcție de sector. Aceste reglementări garantează siguranța, calitatea și conformitatea proceselor și integrează din ce în ce mai mult criterii de dezvoltare durabilă.

1. Materialul

Nu toate materialele sunt potrivite pentru toate aplicațiile. Natura lor determină performanța mediului filtrant, precum și avantajele și limitele de utilizare.

Fibre celulozice

  • Descriere: fibre vegetale derivate din lemn sau din alte plante bogate în celuloză. Acestea sunt transformate în hârtie de filtru pentru filtrarea de suprafață, utilizată în principal sub formă plisată în cartușe și, uneori, în foi plate integrate în plăci filtrante, în special în industria alimentară și vinicolă.
  • Avantaje: Economice, biodegradabile, bună compatibilitate cu lichidele necorozive.
  • Limitări: Sensibil la umiditate prelungită, rezistență slabă la substanțe chimice agresive și la temperaturi ridicate.
Image non trouvée

Fibre sintetice

  • Descriere: fabricate din polimeri precum polipropilenă, poliester sau nailon. Fibrele pot fi dispuse în diferite moduri: țesute, nețesute, pâsle groase sau microfibre suflate prin topire. De asemenea, pot fi aplicate tratamente de suprafață pentru a îmbunătăți captarea contaminanților.
  • Avantaje: Gamă largă de compatibilitate chimică, adaptabil la diverse procese (tratament, diametre), capacitate bună de retenție.
  • Limitări: Sensibilitate termică în funcție de polimer, durabilitate mecanică medie.
Image non trouvée

Fibre de sticlă

  • Descriere: fibre de sticlă foarte fine obținute prin încălzirea nisipului silicios și a diferiților aditivi minerali până la topire, apoi prin întinderea sau suflarea sticlei topite în filamente extrem de fine. Aceste fibre sunt apoi aranjate într-un mod nețesut pentru a forma un fel de "hârtie de filtru". Acestea sunt utilizate pe scară largă în filtrele de aer de înaltă eficiență (cum ar fi HEPA), deoarece diametrul lor foarte mic permite captarea chiar și a particulelor microscopice.
  • Avantaje: finețe excelentă de filtrare, stabilitate termică și chimică ridicată
  • Limitări: Material fragil și casant.
Image non trouvée

Spume polimerice

  • Descriere: Spumă cu celule deschise fabricată din polimeri. Structura lor seamănă cu un burete, cu o rețea de pori interconectați. Dimensiunea acestor pori este definită de PPI ("pori per inch") și poate fi ajustată pentru a obține o filtrare mai grosieră sau mai fină.
  • Avantaje: Cădere de presiune redusă (= debit bun), flexibil și ușor, lavabil și reutilizabil, modular (densitate, formă).
  • Limitări: Finețe de filtrare limitată, rezistență mecanică scăzută, stabilitate chimică scăzută în funcție de polimer.
Image non trouvée

Materiale metalice

  • Descriere: disponibile într-o varietate de forme: plasă țesută, fibre metalice încâlcite sau pulberi metalice sinterizate pentru a crea o structură poroasă. Oțelul inoxidabil este cel mai comun, dar alte aliaje (nichel, titan) sunt utilizate pentru medii foarte corozive sau fierbinți. Acestea sunt concepute pentru a rezista la condiții extreme, păstrându-și în același timp proprietățile de filtrare.
  • Avantaje: rezistență mecanică, chimică și termică, regenerabil, durată lungă de viață.
  • Limitări: Cost ridicat, mai grele decât alte materiale.
Image non trouvée

Adsorbanți

  • Descriere: materiale foarte poroase (cum ar fi cărbunele activ, zeoliții sau alumina) care nu numai că blochează fizic contaminanții, dar îi și atrag, apoi îi captează în porii lor (fenomen de adsorbție). Datorită suprafeței lor specifice de adsorbție (până la câțiva m² pe gram), acestea sunt capabile să capteze gaze, mirosuri sau poluanți chimici dizolvați în apă sau în aer.
  • Avantaje: îndepărtarea eficientă a gazelor, mirosurilor și micropoluanților, capacitate de adsorbție foarte mare.
  • Limitări: Capacitate limitată, sensibil la pH/temperatură.
Image non trouvée

2. Structura și proiectarea mediului filtrant

Dispunerea fibrelor, straturilor sau porilor unui mediu influențează în mod direct modul în care acesta reține contaminanții și performanța sa generală.

Țesut/netesut

Mediile țesute iau forma unor ochiuri regulate de fire încrucișate, oferind o rezistență mecanică ridicată și pori foarte regulați care permit o filtrare precisă, dar limitează retenția în adâncime. Mediile nețesute, pe de altă parte, sunt alcătuite din fibre dispuse aleatoriu, formând o structură poroasă și neregulată care favorizează filtrarea în adâncime, cu o eficiență ridicată asupra particulelor fine și o bună putere de retenție.
Image non trouvée

Frittat

Particule (metal, plastic sau ceramică) topite la temperatură ridicată pentru a forma o structură rigidă, poroasă, potrivită pentru aplicații care necesită rezistență mecanică, termică și chimică ridicată.
Image non trouvée

Plisată

Mediu pliat ca un acordeon, multiplicând suprafața de filtrare fără a crește dimensiunile totale. Utilizată frecvent în filtrare, această configurație crește capacitatea de captare, menținând în același timp o cădere de presiune rezonabilă.
Image non trouvée

Bobinat (sau înfășurat)

Un filtru bobinat este alcătuit din fibre polimerice înfășurate în spirală în jurul unui suport cilindric, ceea ce îi conferă un aspect de "bobină". Fibrele sunt dispuse astfel încât să creeze o densitate treptată: porii sunt mai largi la exterior, ceea ce captează particulele mai mari la intrare, apoi se îngustează spre centru pentru a capta particulele mai fine. Acest design asigură o filtrare profundă și captarea progresivă a impurităților.
Image non trouvée

Extrudat

Un cartuș extrudat este alcătuit din fibre polimerice. Acestea sunt lipite între ele prin căldură, formând un strat compact și omogen. La fel ca în cazul filtrelor înfășurate, fibrele au o densitate graduală care ajută la reținerea particulelor de diferite dimensiuni: grosiere la exterior, fine spre centru. Acest lucru asigură o filtrare în profunzime.
Image non trouvée
💡 Anumite structuri pot fi combinate pentru a optimiza performanța. De exemplu, un material țesut poate fi plisat pentru a crește suprafața de filtrare sau un material nețesut poate fi integrat într-o configurație multistrat pentru a combina diferite niveluri de filtrare.

///

3. Proprietăți de suprafață

Proprietățile de suprafață ale unui mediu filtrant pot avea diverse origini: unele sunt legate direct de material, altele sunt rezultatul tratamentelor chimice aplicate suprafeței, iar altele sunt rezultatul modificărilor materialului, cum ar fi adăugarea unei componente specifice. Aceste abordări fac posibilă adaptarea mediilor la anumite medii și nevoi specifice.

💧 Hidrofob, hidrofil, oleofob, oleofil

Unele suprafețe interacționează diferit cu apa și cu uleiurile: pot respinge una, dar nu și cealaltă, sau le pot respinge pe amândouă. Aceste comportamente, naturale sau obținute prin tratament, determină adaptarea unui mediu filtrant la mediul său.
  • Hidrofil / Hidrofob: Un mediu hidrofil atrage și reține ușor apa. Acesta este cazul materialelor precum celuloza, a cărei structură chimică favorizează aderarea umidității. Unele medii pot fi, de asemenea, modificate prin adăugarea unui polimer super-absorbant care, în contact cu apa, se umflă și se transformă într-un gel, reținând umezeala. Dimpotrivă, un mediu hidrofob respinge apa: picăturile se adună și rămân pe suprafață fără a pătrunde. Polimerii sunt în mod natural hidrofobi, dar acest comportament poate fi obținut și prin tratarea suprafeței aplicate altor materiale.
  • Oleofil / Oleofob: Un mediu oleofil atrage uleiurile și hidrocarburile, care se răspândesc și impregnează ușor fibrele sale. Acesta este cazul polipropilenei (PP), utilizată, de exemplu, în absorbantele marine, deoarece respinge apa (hidrofobă), captând în același timp eficient uleiurile. Dimpotrivă, mediile oleofobe resping uleiurile: picăturile rămân sferice și se rostogolesc pe suprafață fără a o impregna. Această proprietate este rară în natură, dar există la anumiți polimeri precum PTFE (Teflon). De asemenea, poate fi obținută prin tratamente de suprafață specifice, utilizate în special pentru a preveni înfundarea filtrelor expuse la ceață grasă în industria alimentară sau în sistemele de aer comprimat.

Aceste proprietăți de suprafață sunt exploatate în mediile de coalescență, concepute pentru a separa două fluide nemiscibile, cum ar fi apa și uleiul, sau aerul și ceața de ulei. Fibrele lor tratate favorizează aderența picăturilor fine care alunecă pe fibre, se adună și cresc până când formează picături mai grele, care se desprind și cad prin gravitație.

⚡Antistatic

Mediile antistatice limitează acumularea de electricitate statică pe suprafața lor, reducând riscul de scântei și explozii de praf. Această proprietate este obținută prin încorporarea de fibre conductoare (metalice sau de carbon) sau prin aplicarea unui strat conductiv. Aceste elemente asigură că sarcinile electrostatice sunt conduse la pământ, unde sunt disipate în siguranță, împiedicând acumularea lor în mediu.
Acest tip de mediu este esențial în mediile sensibile clasificate ca ATEX, unde energia electrostatică trebuie să rămână sub pragul care ar putea declanșa o explozie. Acestea pot fi găsite în multe sectoare: lemn, procesarea alimentelor, produse chimice, produse farmaceutice și metalurgie. Această proprietate este, de asemenea, din ce în ce mai utilizată în hidraulică.

4. Compatibilitate chimică, termică și mecanică

Un filtrant trebuie să reziste la solicitările chimice, termice și mecanice ale mediului în care este utilizat.
  • Compatibilitatea chimică se referă la capacitatea materialului de a rezista fluidului și contaminanților acestuia (apă, acizi, solvenți, uleiuri etc.) fără a se degrada sau a elibera substanțe nedorite.
  • Rezistența termică se referă la capacitatea unui mediu de a-și păstra proprietățile și structura sub efectul căldurii: unii polimeri rămân stabili până la 120°C, în timp ce aliajele metalice pot depăși 500°C.
  • Rezistența mecanică se referă la rezistența la presiune, variații de sarcină, abraziune, vibrații și oboseală datorată ciclurilor repetate.

Evaluarea comună a acestor trei parametri este esențială pentru a garanta filtabilitatea, performanța și longevitatea sistemului de filtrare.

Cum evaluați performanța mediilor filtrante?

Pragul și eficiența filtrării

Performanța unui mediu filtrant depinde în principal de doi parametri:
  • Pragul de filtrare (sau finețea filtrării), care definește dimensiunea minimă a particulelor reținute. Acesta este exprimat în microni (µm).
  • Rata de eficiență, care exprimă proporția de particule efectiv oprite de mediul de filtrare, un indicator cheie al performanței sale reale.

Aceste două criterii au o influență directă asupra căderii de presiune a sistemului, adică diferența de presiune măsurată între partea din amonte și cea din aval a filtrului. Aceasta reflectă rezistența pe care mediul o opune la trecerea fluidului și crește progresiv odată cu înfundarea.
Image non trouvée

Raportul beta

Eficiența este adesea măsurată prin raportul beta (β), care compară concentrația de particule în amonte și în aval de filtru pentru o dimensiune dată.
De exemplu, un filtru cu un raport β₁₀ = 1000 înseamnă că pentru fiecare 1000 de particule de 10 µm prezente în amonte, în aval se găsește doar una. Prin urmare, eficiența filtrului pentru această dimensiune a particulelor este de 99,9%.
Cu cât raportul β este mai mare, cu atât filtrarea este mai eficientă.
* x = dimensiunea particulelor în µm
Image non trouvée

Există două abordări principale:

  • Filtrare nominală: reține o proporție de particule de dimensiunea specificată, în general cu o eficiență între 60% și 98%. Potrivit pentru prefiltrare sau aplicații necritice.
  • Filtrare absolută: garantează reținerea a cel puțin 99,98% din particulele vizate, în conformitate cu metodele de testare standardizate. Utilizat în aplicații care necesită un nivel ridicat de puritate (produse farmaceutice, electronice, prelucrarea alimentelor sensibile etc.).

Durata de viață și scăderea presiunii

În timp, particulele prinse de mediu se acumulează:
  • Głęboko, w porowatej strukturze materiału, co stopniowo zmniejsza jego przepuszczalność.
  • La suprafață, unde formează un strat filtrant, un strat suplimentar care reține particulele mai fine decât cele captate inițial de mediul filtrant.

Această colmatare, în profunzime sau la suprafață, crește rezistența la trecerea fluidului, ceea ce determină o creștere a presiunii diferențiale (ΔP) între amonte și aval de filtru.
Atunci când ΔP atinge pragul critic definit de producător sau de proces, filtrul trebuie înlocuit sau curățat.
Certains médias sont donc lavables et régénérables, ce qui permet de prolonger leur durée de vie sans compromettre leurs performances, à condition d’appliquer un nettoyage adapté.
Monitorizarea regulată a ΔP, combinată cu utilizarea indicatorilor de întreținere, este esențială pentru planificarea înlocuirii sau întreținerii, limitarea opririlor neplanificate și menținerea calității filtrării.

🔎 Reamintire: pierderea de presiune și presiunea diferențială nu trebuie confundate!

  • Pierderea de presiune: corespunde reducerii presiunii pe care o resimte un fluid atunci când curge printr-un sistem (conducte, supape, filtre, coturi etc.). În cazul unui filtru, aceasta crește progresiv odată cu înfundarea, deoarece particulele reținute încetinesc din ce în ce mai mult fluxul.
  • Presiune diferențială (Δp): în filtrare, acest termen este utilizat în principal pentru a desemna diferența de presiune măsurată între amonte și aval de un filtru.
  • Δp: simbol matematic pentru presiunea diferențială (Δ = delta = diferență, p = presiune).
La HIFI FILTER®, știm că performanța unui sistem de filtrare depinde de alegerea mediului potrivit, adaptat fiecărei aplicații, fiecărui mediu și fiecărei constrângeri industriale.
De aceea, punem expertiza noastră tehnică, gama noastră largă de soluții și asistența noastră personalizată la dispoziția tuturor sectoarelor, chiar și a celor mai exigente.
Pentru că un filtru bun este bun. Dar un partener bun este și mai bun.
Contactați experții noștri pentru asistență personalizată 👇
Contaminarea fluidelor: cauze, pericole și soluții eficiente
Contaminarea fluidelor este o problemă critică pentru performanța și durata de viață a echipamentelor. În acest articol, HIFI FILTER explorează principalele cauze ale contaminării, consecințele acesteia asupra sistemelor dvs. și soluțiile de filtrare pentru prevenirea acestor probleme. Creșteți eficiența și fiabilitatea instalațiilor dvs. cu soluțiile noastre personalizate.
Citește mai mult